Curtea Palatului Regal era în anii precedenţi locul meu favorit la Noaptea Muzeelor, stăteam în iarbă, făceam fotografii. De data asta a fost un pic diferit: am ajuns cu câteva minute după miezul nopţii, am ocolit coada ce ajungea până la bulevard şi am intrat prin faţă. Oamenii stăteau la coadă pentru a vizita galeriile, eu voaim să o văd pe Luiza. Nu ştiam în ce formulă va cânta, eram sigur că-i jazz, aşa că a fost o surpiză să văd pe scena amenajată în hol vreo 6 tineri în robe, plus un basist şi un baterist în spate. Se cânta de zor gospel, după note, cu multă forţă şi dăruire. I-am spus Luizei, după concert, că mi se pare foarte dificil ce au făcut ei acolo, deşi de obicei un cântăreţ-interpret nu este încântat să afle că programul său a părut a fi complicat. Dar chiar mi s-a părut muncă grea. Luiza era foarte bucuroasă de cântare şi mi-a spus că n-a fost deloc greu. Greu fusese la Cafe Godot, unde cântaseră înainte şi sonorizarea nu fusese prea grozavă.