Începe Bestfestul, anu trecut fu cam aşa. Am mers acolo în fiecare seară, dar singurul concert la care am avut răbdare să stau cap-coadă a fost Skunk Anansie. Eram la 2 metri de scenă şi când au început să cânte am simţit că mi s-a dat părul pe spate şi că îmi fâlfâie urechile, suna chiar ca la un concert rock. Skin era ca o bestie scăpată din cuşcă, părea că dacă nu îşi canalizează energiile pe microfonul ăla, o să sară şi o să muşte pe careva de cap. Rareori se întâmplă să simt la fel un concert şi după cele trei piese petrecute lângă scenă, atunci când merg în public. La Skunk s-a păstrat fiorul până la capăt. A făcut o chestie pe care nu am mai văzut-o la nimeni, m-a lăsat cu gura căscată. A coborât de pe scenă, s-a urcat şi a cântat pe gardul ce-o despărţea de public, cu mâinile oamenilor agăţate de ea, bun, asta a mai făcut şi Kaiser Chiefs tot la un Bestfest. Dar femeia nebună a trecut de gard! S-a lăsat purtată pe braţe vreo două minute, iar oamenii au împins-o uşurel înapoi până la scenă. N-a rezistat mult acolo, a văzut fata că suntem oameni cilivizaţi şi mai târziu a pornit, păsind pe umerii spectatorilor, fără să se oprească din cântat, până pe la mijlocul mulţimii, apoi s-a lăsat pe spate şi s-a întors rostogolindu-se, pe braţe, până la scenă. Delir! Gianina, mare fan, zice că n-a făcut nimic asemănător la Londra, unde se dusese special s-o vadă, cu un an în urmă.