Am rămas la scena de pe malul mării de la cinci după amiază, când Rezident EX a venit la probele de sunet, până la patru dimineaţa, când au terminat de cântat. Şi a meritat. Aşteptându-i să urce pe scenă, la două noaptea, am căscat gura la celelalte trupe ( o mare excepţie: Timpuri Noi!) şi cumva mi s-a confirmat senzaţia pe care o aveam. Că scopul e să bifezi un nou concert în aer liber şi să-ţi încasezi cecul. Că prea multe piese se scriu special să fie pe placul celor ce antamează trupe să cânte la zilele oraşului cutare şi la festivalul berii cutare. Că rock-ul românesc s-a cam fâsâit. Şi la două noaptea a apărut Rezident EX pe scenă şi mi-am adus aminte care-i faza cu un concert de hard rock. Cântat aşa cum au ei chef. S-a simţit imediat schimbarea, s-a simţit că ei nu sunt în circuit, s-a simţit forţa şi prospeţimea. Cred că oamenii ăştia câştigau mai mulţi bani dacă stăteau pe craca lor în Brisbane, Paris, Hamburg, dar au venit aici să facă muzică. Şi în seara asta au primul şi singurul concert pe anul ăsta în Bucureşti, la Arenele Romane. Sigur, e rece şi plouă, dar e hard rock. Dacă vrei ceva cald, confortabil şi libidinos, Sala Palatului te aşteaptă cu Brenciu, Junior şi Holopraf.