Senzaţia e că toată mizeria emanată în douăzeci şi ceva de ani de sistemul politico-administrativ a ajuns să se infiltreze peste tot. În toate domeniile şi, mai nasol, în subconştientul colectiv. Senzaţia e că, resemnaţi, românii nu-şi mai bat capul, nu se mai gândesc că ar trebui să funcţioneze o scară valorică, aleg ce-i mai facil, oferta celui ce strigă mai tare, de obicei teveul. Cu atât mai revigorant pentru mine este să cunosc un tip ca Răzvan Popovici. După ce-a umblat cu viola prin lume, Răzvan a renunţat la comfortul şi ordinea occidentală pentru a se întoarce în România şi a porni, de la zero, “Sonoro”. În tot ce povesteşte, se simte pasiunea pentru estetic, pentru case, fotografii, muzici frumoase. Şi, ce-i mai important, nu vorbeşte cu emfază, cu vreun aer, cât de vag, de superioritate. E ceva firesc să admiri un lucru frumos. Interviul poate fi citit aici:

http://www.formula-as.ro/2013/1055/lumea-romaneasca-24/razvan-popovici-nimeni-nu-face-o-reclama-mai-buna-unei-tari-ca-artistii-ei-16043