Tot sărind gardul în fiecare seară la Festivalul Enescu şi mai apoi ascultând cvartet de coarde pe mijlocul bulevardului, în mulţime, mi-am amintit de un lucru. În urmă cu vreo două luni, unul din marii pianişti ai lumii, aflat în concert în nu ştiu ce oraş, s-a ridicat brusc şi s-a cărat de pe scenă, vizibil iritat de faptul că un spectator din primul rând filma insistent cu telefonul isteţ. S-a calmat un pic în culise, apoi a revenit şi, înainte de a continua concertul a spus că you tube-ul este un dezastru pentru muzică, îi face mult rău. Aşa cred şi eu. Şi mă gândesc dacă nu cumva şi facebook-ul este o capcană asemănătoare pentru fotografie. Pe de o parte, am descoperit pe facebook fotografii minunate, fotografi grozavi, de care habar nu aveam, cu unii am şi luat legătura. Pe de alta, înţeleg şi diger mai greu tonele de poze azvârlite pe post de fotografii. Am văzut fotografii bune de la proteste, dar nu înţeleg de ce fotografi de calitate, cu experienţă, se grăbesc să posteze o imagine luată la grămadă, cu aparatul deasupra capului, sau una care nu are nici un subiect, doar pentru a posta ceva, imediat, în acel moment. Nevoia de a posta ceva, indiferent de calitate. Ceva, acum. Însă cea mai mare cantitate de imagini fără sens, azvârlite pe fb, am văzut după Street Delivery şi Train Delivery. Ca şi cum ai atârna unui copil un aparat de gât, l-ai pune să meargă până la capătul străzii, apoi ai posta pe fb jumătate din cadrele găsite acolo. Fiecare poate posta ce doreşte, dar atunci când chestiile astea apar pe paginile oficiale ale evenimentelor, sau sunt semnate cu “photography” în coadă…Habar n-am dacă asta-i o fotografie bună sau nu, însă îmi amintesc că atunci când am făcut-o, la Street Delivery 2010,  am stat ghemuit vreo zece minute, până am amorţit, am tras vreo cinci cadre, şi am ales unul, pentru că am avut impresia că are un rost.