Am ajuns cu Horea la şase, cu o oră înainte de spectacol, şi imediat a început zumzăneala celor noua chitarişti care-şi încercau sculele.Horea îmi spusese că nu va fi uşor să cânte toţi odată şi a avut dreptate, la ‘Comfortably Numb’, când au apărut toţi pe scenă, a ieşit cam varză.În rest, ‘Mozart Rocks’ a însemnat o seară foarte plăcută, Sala Palatului cu lume multă, care s-a bucurat de show,sunet fără probleme,ecran mare cu proiectii în spate, muzică bună. Albinoni, Beethoven, Bizet, Mozart. Iar pentru mine, ceea ce-mi place la nebunie,lumină bună şi acces total. Azi începe Bestfestu’,cu resticţiile lui de vizitare a unei baze militare sectrete. Aiurea e că oamenii cu care intru in contact sunt foarte de treabă,e o plăcere să lucrezi cu ei, dar restricţiile foto, pe care le fac cei mari, probabil strainii, sunt pe alocuri absurde.Revin la ‘Mozart Rocks’. Horea a cântat un Jeff Beck bestial,i-a ieşit grozav,Beck e un chitarist pe care l-am descoperit de curând,are atâtea nuanţe şi subtilitaţi, poate i se trage şi de la faptul că nu se chinuie să cânte cu vocea. La tobe a fost Ovidiu Condrea, de la Nightlosers, un tip aşa de simpatic încât nu m-am abţinut de la o glumă idioată, i-am spus că banuiesc că in seara asta nu o să -şi mai pună pe cap basmaua aia de babă, cu care face furori în concertele Nightlosers. Spre adânca dezamăgire a fotografilor din sală, nu si-a pus-o. Au fost mai puţine piese moderne decât la concertul de la Sala Radio, şi la fel ca atunci s-a încheiat cu un vals a lu’ Strauss, care mă calcă pe nervi, aşa că nu ştiam cum să impachetez mai repede. Am plecat tot cu Horea,cu aparatul în spate şi cu doua chitări in braţe,ca un roadie versat.Trebuie să fie grozav sa îti porţi talentul şi capacitatea de a bucura oamenii într-o cutie şi undeva,într-o gară, sau oriunde, să scoţi trompeta, vioara, chitara din cutie şi să cânţi. Avionul lui Springsteen a oprit intr-o noapte pe un aeroport finlandez să alimenteze, omul si-a scos chitara şi a inceput să cânte pentru lucrătorii şi pentru rătăciţii care erau acolo la 2 dimineaţa. Şi,bănuiesc,pentru el. Sunt fascinat de cutiile de instrumente şi de conţinutul lor, dar îmi plac şi instrumentele mele, imi place că pot să merg cu ele în locuri diferite şi să cunosc oameni enteresanţi din tot felul de medii. Ceva mă obsedeaza, daca Mozart ar fi fost un mare star astăzi, ţiganii noştri şi-ar fi botezat copiii Wolfgang, în loc de Elvis sau Maradona? Am fi auzit spre seara ‘Amadeuse,treci in casă ca-ţi rup curu’?’. Pe primul băiat al Nadiei şi a lui Napoleon îl cheamă Răzbunătorul,iar pe al doilea, Armando Iulian. Mi-e dor de Nadia si de Napoleon, nu i-am mai văzut de vreo doi ani. Nu ştiu dacă a fost bună ideea, dar am postat albumul cu fotografiile de la Mozart Rocks, cele de la Sala Radio din octombrie, si cele de la Palat, la galeria ROCK. 


Wolfgang Armando Napoleon, prietenii îi spun simplu, Jeff
- July 1, 2009
- No Comments
Share on facebook
Facebook
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on telegram
Telegram
Share on pocket
Pocket
Share on email
Email