“Don`t forget us. We are Motorhead and we play rock-n-roll”. Ca sa vezi prejudecăţi. Nu m-a atras niciodată Motorhead, probabil din cauza personalităţii sumbre, întunecoase a lui Lemmy, si tuturor categorisirilor gen speed,thrash, etc, cand de fapt oamenii chiar cântă r-n-r. Şi cântă grozav, am avut surpriza să constat ca a fost concertul care mi-a plăcut cel mai mult de la Bestfest 2009. Aspru, fără pretenţii, dar şi fără compromisuri, ceea ce pare o mare calitate în muzica de astăzi.  Nu am înţeles ce căutau la 200 de metri de scenă, cu priviri pierdute, sau la coadă la bere, oameni imbrăcaţi in tricori cu Motorhead, care pentru acel concert dăduseră banii pe bilet. Au fost insă şi în faţa scenei câteva sute de fani care au făcut atmosferă, aşa că englezii nu prea se mai dădeau duşi de pe scenă. La nici 5 minute după Motorhead a apărut pe scenă Moby, iar normalitatea cu care s-a intâmplat asta, lipsa oricărui incident ,  vorbe urâte între fani înseamnă mare lucru. În amintesc de începutul anilor 90, cand nu doar că se băteau rockerii cu depeşarii, dar se cafteau metalistii cu punkerii, orinde apăreau fani ai unor genuri diferite atmosfera devenea extrem de încărcată. Au fost câţiva ani in care oricine se apropia de scenă la vreun concert cât de cât rock ţinut la Polivalentă avea mari şanse să si-o ia în freză de la acelasi grup de punkeri care-si făcea veacul acolo. Aşa că mă bucur că s-a ajuns ca Moby să intre imediat după Motorhead. Omuleţul a zbughit-o pe scenă ca o zvârlugă, părea un imitator vegetarian al lui Angus Young, sărind de la un instrumentist la altul cu o chitară electrică în mâini. Atâta doar că trei piese cât am stat in faţa scenei, nu am remarcat măcar un sunet care să iasă din chitara aia sau din percuţiile la care tot bătea. Dacă nu aş fi ştiut cine e Moby, nu m-ar fi convins să-i urmăresc restul concertului, însă cum îmi plac mai multe piese de ale lui, am rămas să aud cum continuă. Şi am auzit în sfârsit chitara electrică, cu un solo dedicat celor de la Motorhead. Am avut eu ce am avut răbdare, inşă m-am plictisit şi am plecat. Nu-l simt pe Moby un artist de concert. Nu ştiu de ce, dar mi-am amintit de concertul Massive Attack de anul trecut, ăştia sună pefect şi pe disc, iar showul a fost senzaţional, după mintea mea. Iată câteva foto cu Motorhead,cu Lemmy, mai precis. Şi, prin amabilitatea Dianei, un document de valoare deosebită, o poză cu doi vaşnici fotografi pregătiţi să iasă în ploaie. Anume inegalabilii Tiby Rembo şi Iulică Calitate.