Azi dimineaţă , la cinci juma, am scos din ţiplă şi am ascultat partea a doua a unui disc absolut fabulos. Se deschide cu un ‘ Shine on you crazy diamond’ năucitor, apoi continuă cu un alt tribut adus lui Syd Barret, ‘Astronomy Domine’, cu o variantă foarte apropiată de cea pe care Syd a scris-o în ’67. Pentru că ‘Live in Gdansk’ e imprimat de David Gilmour în Polonia în august 2006,  vara în care Syd a părăsit şi fizic planeta Pământ. Eram la Viena,cu o zi înainte de concertul Stones şi când l-am văzut pe scenă pe proaspătul căzutul din palmier m-am bucurat că a avut o altă soartă şi cântă la 40 de ani după ce i se prezicea sfârşitul . Cu siguranţă că dintre chitariştii pe care i-am văzut pe scenă, David Gilmour si Keith Richards îmi sunt cei mai dragi. Pe ‘Live in Gdansk’ Gilmour face ravagii. O variantă grozavă la ‘Echoes’, cu Rick Wright la clape…Am citit în ‘Rolling Stone’ cât de dură a fost despărţirea de Barret la sfârşitul lui ’67, când era clar ca nu mai putea duce un concert la capăt şi toată lumea, aparent chiar şi el,  a fost de acord sa-l înlocuiască cu un tip care era prieten cu toţi, David Gilmour, iar Syd să rămână ca şi compozitor al trupei. Însă omul apărea la concerte cu chitara în braţe , se aşeza în primul rând la o masă şi aştepta. Gilmour a spus de mai multe ori că nu poate să facă asta şi a vrut să plece. Se pare că nu şi-au iertat-o niciodată chiar dacă nu aveau altă soluţie, chiar dacă i-au produs albumele solo, i-au plătit la zi toate drepturile şi i-au dedicat piese. Se spune că adevăratul motiv al reunirii celor patru pentru concertul Live 8 , după 15 ani, a fost omagierea lui Barret… Aşa cum face Gilmour şi pe dublul sau album live imprimat în locul în care a început mişcarea anticomunistă Solidaritatea. Primul album se bazează pe  ‘On an Island’, iar al doilea are numai piese Pink Floyd. Am văzut de curând fotografii cu Gilmour ca invitat al lui Jeff Beck într-un concert, iar anul trecut a imprimat şi concertat cu un alt David de care mi-e foarte drag, Bowie.