Am băgat un ultim film în Rolleiflex-ul T gri, înainte de a-l trimite pentru totdeauna înapoi la Viena. Voiam să trag niște porterete și am trecut pe la Bazaar să văd dacă nu cumva amicul Bogdan este acolo la bar. Scria ceva rime, era preocupat de ele, dar întotdeauna ne-am înțeles bine la pozat, din dimineața de 1 ianuarie 2013 când ne-am cunoscut, eu bramburind cu aparatul de gât, el întorcându-se după o lungă noapte la serviciu, spre sfârșitul căreia a îmbinat utilul muncii de barman cu plăcutul. Acum am tras câteva cadre în decorul foarte atrăgător al barului și câteva din afară înăuntru. La una din ele am zărit tatuajul cu steluță de pe mâna lui și m-am îndreptat instinctiv spre el, fără să-mi treacă prin minte fotografia făcută cu câteva zile în urmă în Viena cu mâinile tatuate. Nefiind un amator de hip-hop nu am luat prea în serios preocupările muzicale despre care-mi povestea Bogdan, până ieri, când am citit un interviu pe metropotam.ro cu Macanache ( numele său de artist ), din care am aflat că omul e foarte apreciat. Am văzut clipul cu micul dejun și mi-a plăcut la nebunie.

http://muzica.metropotam.ro/articole-despre-muzica/macca-dachief-rocka-rapper-ul-venit-de-nicaieri-care-a-luat-cu-asalt-undergound-ul-romanesc-cumva-am-art7194105889/