De la gară, direct la sediul ICR, unde am lăsat fotografiile, am văzut spațiul pentru expoziție, am cunoscut oamenii. Apoi, am lăsat catrafusele la doi pași, într-un apartament spațios, și am pornit spre centru, pe jos. Am început să fotografiez ca apucatu vreo trei – patru ore. În primele luni ale anului, pe străzile din București, cred că am tras mai puțin de două filme, aici am tras două în două ore, un pic dus de val. Nu mai ieșisem din țară de patru ani. Seara, după o ploaie rece de iarnă, m-am întors la ICR să încerc să găsesc ordinea fotografiilor pentru expoziție, apoi am adormit la 9 seara. Dis de diminețaă, din nou în centru la fotografiat, apoi iureșul s-a stins brusc și n-am mai tras nici un cadru până a doua zi, la patru. Am împărțit fluturașe, am mers la Leica Shop, am scormonit librăriile după albume foto. La prima mea călătorie la Viena eram obsedat de discuri, de muzică. Acum, am dat de o carte retrospectivă Alberto Korda, fotograful cubanez ce apare și în deschiderea filmului Buena Vista Social Club, pe care l-am revăzut de curând. Cartea avea cred 5 kilograme și conținea mult prea multe fotografii cu Fidel pentru gustul meu. Cartea lui Marc Lagrange era prea grea și scumpă. După mai multe ore, nu găsisem nimic pentru mine. Mai aveam o ultimă variantă, o librărie din aria muzeelor, despre care îmi povestiseră niște tipi foarte simpatici ce veniseră la vernisaj. Acolo era ceea ce trebuie și poate mai mult de atât. O oră n-a fost îndeajuns să zăpăcesc librăria aia cu sute de albume foto. Am găsit și ceea ce mi-ar fi plăcut cel mai mult. Însă albumul zdravăn despre Sergio Larrain costa 62 de euro. La jumătate de preț mi-am luat o cărțulie despre Jaques Henri Lartigue din colecția foarte cochetă Photofile și un album despre culisele cinematografiei semnat Mary Ellen Mark. Abia după ce am ieșit din librărie am tras primele cadre după 24 de ore.