Tovaraşii mei de drum nu păreau să facă prea devreme ochi, aşa că în dimineaţa celei de-a treia zi de la Gărâna Jazz Festival 2009 am plecat să mă plimb prin pădure, ceea ce a fost minunat. Când în sfârşit au sunat că s-au trezit, m-am întors la hotel pentru micul dejun şi pentru o porţie zdravănă de aberaţii. Am plecat de la ceea ce văzusem la un moment la tv, un concurs de ‘air guitar’, adică nişte zănateci care mimau că interpretează o piesă rock la chitară în faţa unui public, real, entiziast. Mi-am imaginat cu Tiberiu cum ar fi să mergem în faţa scenei cu aparate imaginare, să pozăm ca demenţii din unghiuri diferie, să schimbăm obiective, filme, toate astea fără nimic în mâini. ‘Air photography’. Aberaţiile au continuat şi în drum spre Gărâna, căci mi-am amintit de o expresie geniala şi straveche de prin nordul Ardealului, Maramureş. ‘Fute vânt’ se spunea despre un om bun de nimic, un fel de pierde vară, coate goale. Ne gândeam cum ar fi să treci pe cartea de vizită numele si profesia ‘windfucker’. Cumaveam Florin Chilian trecut ‘musafir’. E grozav să ai cu cine abera ,atâta doar odată ajuns la festival era cât pe ci să devin totodată windfucker şi air photographer. După vreo 20 de cadre am băgat film nou şi aparatul s-a blocat, nu mai răspundea la nici o comandă, ceea ce nu mi s-a mai întâmplat. Se vede treaba că nu iubesc filmul color, aparatul de rezervă îşi capitulase bateriile cu o zi înainte în chiar momentul în care băgasem un color. Ceea ce vedeţi aici este rezultatul faptului ca F5-ul a fost atât de îngăduitor să îşi revină.