Tipa era din Argentina, studiase Dreptul la Montevideo și profesase o perioadă. Apoi își luase fata și pornise prin Europa. Brambureau de vreo 2-3 luni fără vreo țintă anume. Îi preda fetei lecțiile, să nu piardă legătura cu școala. Mi-a povestit astea într-un bar ce-și încheiase sezonul, administrat de un punkist din Brașov, cu care se împrietenise. Atmosfera, foartă plăcută, gașca de treabă și un pic sălbatecă. La un moment, au discutat serios dacă ar fi cazul să se ia după unii care-i enervaseră și să-i pocească. Argentinianca, obosită, levita, era numai un zâmbet. Mi-a spus că a două zi, fata ei, care stătea lângă noi, dar nu înțelegea engleza, va împlini 12 ani. Am întrebat-o dacă rămân în Vamă, nu știa, poate pleacă spre Bulgaria, auzise că-i frumos. Era aproape miezul nopții, așa că m-am scuzat și am plecat să caut un mic cadou pentru fată. Pe o alee în beznă, un pletos cu barbă, lângă o cutie mare de carton, care probabil era garsoniera lui de vară, lucra la ceva. În față, pe bordură, câteva mărgele. Frumoase. L-am întrebat cât costă. A ridicat i privire spre mine, era luat, și a zis s-o iau pe care vreau. Am luat-o, dar cât costă? Mi-a luat palma, a pus mărgelele în ea, a închis-o și mi-a zis că nimic. Fetei i-a plăcut, s-a bucurat foarte mult. Peste 24 de ore, eram la un concert de închidere de sezon cu lăutari. Argentinianca și fata au apărut și s-au așezat în fața mea, la masă. Îi luase fetei cadou o vioară, nu știa o notă, așa că am vorbit cu unul dintre lăutari să o acordeze măcar. Însă ăia nu mai coborau de pe scenă și fetei îi era teribil de somn. Tipul din noaptea trecută, despre care aveam să aflu că se numește Tavi, a apărut și, cum era singura masă liberă, a întrebat dacă se poate așeza. S-a așezat lângă fete, față în față cu mine. L-am întrebat dacă-și mai amintește de mine. Nu prea. I-am spus eu și parcă, parcă. Apoi i-am arătat fata, care purta la gât mărgelele lui. S-a schimbat la față, vedeam cum nu-și găsește cuvintele, nu știa cum să ne mulțumească. I s-au umezit ochii. Dacă nu aș fi un bucureștean îmbăcsit, probabil că aș fi dat și eu la șoricei. Am scăpat după ce am înghițit de câteva ori lung, dar a rămas una dintre cele mai frumoase povești pe care le știu.