Spre sfârşitul concertului, John Abercrombie, capul de afiş de la Gărâna Jazz Festival 2009, şi-a prezentat toboşarul, contrabasistul şi a continuat: ” la saxofon, John Coltrane, la pian, Bill Evans, la trompetă Miles Davis…Pentru ca sunt oriunde alături de noi, pe orice scena…” Cu fix două săptămâni înainte, Santana apăruse pe scenă cu un hanorac pe care era imprimat chipul lui Coltrane, vorbise despre Marley, Lennon şi interpretase o variantă proprie la ” A Love Supreme” şi câteva riff-uri din ” Third Stone from the Sun” a lui Hendrix şi chiar din ” Sunshine of your Love”. L-am fotografiat pe Abercrombie de pe scenă la soundcheck şi am văzut cât de relaxat era, îi întreba mereu pe mai tinerii săi colegi ” cu ce vreti să începem ? eu sunt deschis la orice idee, facem cum vreţi voi..să cântăm şi un standard? ” La concert a fost la fel, la câteva piese sonorizarea a dat rateuri serioase, dar omul a continuat să cânte senin, iar lucrurile s-au rezolvat. A continuat să cânte chiar şi când lumea a început să fluiere copios şi să huiduie la sosirea ministrei, sunetistul român i-a spus la încheierea  piesei care a fost faza, Abercromie a zâmbit şi a rostit o frază  ce va intra în istoria festivalului ” We will play no matter what the fuck happened”. La două minute cineva a venit şi m-a poftit amabil jos de pe scenă. Adevărul e că tot mai mulţi spectatori cu aparate rezonabile prindeau curaj şi se urcau pe scenă să fotografieze. La ultimele piese fulgerele se apropiau vertiginos şi luminau pădurea din jur, iar în faţa scenei o doamnă aştepta cu un disc alb în braţe, un vinil cu Abercrombie cu părul şi mustaţa negre pe copertă. Imediat după ce s-a încheiat recitalul a început să cadă apă buluc dintr-o dată, fără vreun preludiu. M-am băgt sub un cortuleţ cu haine a prăvăliei lui Laci de la Qvo Vadis, un chitarist grozav de blues rock, pe care nu l-am mai ascultat în concert de vreo trei ani, de la Stufstock 2006 cred,apoi am nimerit la prăvălia Iuliei Frăţilă, care vindea, cu soţul ei, ceai, ceea ce pica perfect pe frigul ăla. De la cortul omuleţilor verzi se auzea ” Ţară ţară,vrem ostaşi! “. “Pe cineeee?”. “Pe toţi!”. Câteva fete dansau în ploaie, dar n-au rezistat mult, era furtună în toată regula. Pe Iulia am fotografiat-o acum vreo 5 ani pentru o copertă a Formulei As, dar nu am cele mai plăcute amintiri, pentru că toată acea pădure în care am făcut treaba a fost masacrată pentru ca nişte firme de mari ecologişti în tările lor să-şi facă megamarketuri la Băneasa.De asta boicotez acel loc de rahat, nu mi-am cumpărat nimic de acolo şi nici nu am de gând. Dacă citiţi asta înseamnă că rândurile celor ce mă consideră total idiot din cauza acestui boicot s-au mai îngroşat. Să revin la Gărâna. La 2 dimineaţa, când eram demult la hotel, m-a sunat prietenul Florin ,care cu o voce gravă şi totodată încântată mi-a zis ” Bătrâne, n-ai idee cât de mişto cântă ăştia.” Cei ce au rămas la festival se strânseseră lângă scenă pentru un recital acustic al ultimilor de pe afiş în acea zi. La galeria JAZZ /BLUES găsiţi mai multe fotografii cu Abercrombie.