Am vazut pe ușă un afiș pe care scria Adrian Sanchez Group, am ciocanit și am intrat. Oamanii cântau în vestiar, vorbeau, s-au uitat la mine, iar eu am dat din cap, am rânjit și am arătat întrebător spre aparatul atârnat la gât. Dacă în locul meu ar fi intrat fratele blond, creț și cam idiot al lui Groucho Marx, probabi că ar fi procedat la fel. M-au primit fără nici o discuție și am stat cuminte pe un scaun vreo jumătate de oră. Nu știam ce-i mai interesant, ce se întâmplă pe scenă sau în culise? Damian Drăghici organiza un spectacol maraton, de vreo 5 ore, la Sala Palatului, în care invitase instrumentiști și dansatori de sorginte gypsy de peste tot, Arabia, India, Spania. Când a intrat în scenă, trupa lui Adrian Sanchez s-a dovedit una dintre cele mai bune trupe de flamenco pe care le-am văzut live, și, totodată, vârful lungului spectacol.