Vin din mileniul trecut și încă mai cred că rostul unei fotografii este să apară printată, într-o carte, revista, CD, expoziție, etc. Așa merg să văd expoziții și-mi doresc să fie frumoase. Cât timp am stat la Sibiu, am vrut să ajung la expozițiile din oraș, programate sub sigla FITS. Să vezi dezamăgire. La Primărie, în sala în care intră mulți turiști și e loc traditional pentru expoziții de fotografie, se aflau niște fotografii puse pe panouri. Nu mi-au plăcut fotografiile, nu le-am înțeles, însă am apreciat efortul de a le fi înrămat. Ceea ce m-a scos din sărite a fost faptul că nicăieri în acea sală mare, sau undeva, la intrare, nu se afla nici un afiș, nici o explicație legată de expoziție, ce naiba e cu fotografiile alea acolo, cine le-a făcut…Aflai asta dacă citeai programul festivalului, scris mărunt, cu zeci de evenimente zilnice. Mi s-a întâmplat și mie, atunci când m-am aliat cu un festival, să am promovare zero, să primesc spatiul și atât. Am observant și la alte festivaluri că expozițiile de fotografie sunt doar niște puncte de bifat, nu trezesc nici un interes al organizatorilor de a ieși bine, totul e să mai apară niște evenimente în plus pe listă. La superba aia de Sală Thalia, era pe listă o expoziție comună, a doi fotografi, legată se spectacolelele FITS din anii precedent. Sala în care erau panourile cu fotografii era în beznă în miezul zilei, n-am găsit nici un buton de aprins lumina, m-am chiombit un pic la fotografii și am plecat… La teatrul Gong se afla o expoziție cu un subiect drag mie, așa că am mers foarte curios. Mai întâi, m-au dezamăgit fotografiile, erau oarecare. Apoi modul în care erau prezentate, niște printuri mari, fără rame, fără măcar un support solid pe spate, doar atârnate în niște agrafe pe niște pereți ce se mirau și ei că pot găzdui o expoziție. Tu, ca mare festival, ar trebui să-ți respecți artiștii invitați, să le oferi o scenă în care să se producă decent. Tu, ca fotograf, poate ar trebui să-ți respecți munca, să nu o prezinți oricum. Pentru că toată treba cu fotografia a căzut în derizoriu, sunt milarde de poze ce se varsă zilnic , e inflație, e prea mult, nu mai interesează pe nimeni, oamenii nu mai fac diferența între fotografie și imagini, poze azvârlite. O expoziție te scoate din lumea virtuală și încearcă să-ți arate, în lumea reală, că fotografia e altceva decât tone de imagini, că e cu multe trepte deasupra. Dacă azvârli și în lumea reală, pe pereți, fotografiile, tot așa, alandala, lumea va fi și mai bulversată, va spune că nu-I nici o diferență, poze poate face oricine, ce mare chestie. Mediocritatea oricum câștigă, dar să câștige fără luptă, e cam nasol.