Și unul din cele doua cadre trase pe ruta Timișoara – București, la întoarcerea de la JazzTM. La 5 dimineața, la casa de bilete din gară, îi povesteam prietenului Florin despre epica mea călătorie cu personalul, din 1994, de la prima mea apariție în Timișoara. Florin era siderat că am făcut atunci 15 ore. Ne-am urcat acum în trenul rapid și am ajuns la București după 12 ore. Ceea ce a fost grozav. Pentru că, pe la 7 dimineața, m-am trezit și trenul stătea pe loc. După vreo oră de stat, am coborât și m-am uitat. Locomotiva noastră era oprită la vreo sută de metri de o altă locomotivă, față în față. Cineva uitase să pună un roșu undeva. Și cineva s-a prins la timp. Mulțumesc.