În 2010 m-am intersectat cu nea Mărin și cu Mambo Siria, fanfara lui, la Săpânța, Sibiu și la Port Cultural Cetate. Ne-am întâlnit și-n anii următori și ce mă amuza era că niciodată nu știam dacă nea Mărin mă mai ține minte sau mă ia de fiecare dată de nou. La Săpânța, a urcat pe scenă la unu noaptea în hanoracul meu grena, pentru că-i înghețaseră coatele în cămașa lui cu mânecă scurtă, iar la Cetate am avut o oră să stăm de vorbă pe îndelete. Mi-a spus atunci un lucru pe care mi l-am amintit mereu. Cum că noaptea, atunci când stinge toate televizoarele de prin casă- cinci- și merge la culcare, se gândește și se roagă pentru cei mai amărâți, oricare ar fi ei, și pentru toate goangele și lighioanele de pe pământ. Venind din partea unui tip mai mereu cu țuica-n freză, ce la 70+ ani își făcea cântarea strigând cu o voce gâjâită versuri dubioase și-și agita trompeta între picioare, vorbele astea aveau greutate. E momentul unui gând bun pentru Marin Șchiopu, cel mai haios lăutar pe care l-am cunoscut, omul care, cu toate tristețile lui neștiute, aducea veselie pe oriunde apărea. Când spun veselie, chiar la asta mă refer.
http://www.formula-as.ro/2011/970/galeria-vedetelor-21/anonimii-geniali-nea-marin-schiopu-io-sunt-dom-le-mambo-siria-13769