În noaptea de după concertul Cohen am dormit vreo 2-3 ore, la 6 eram la gară, ca să mi se spună că primul tren se anulase, al doilea a întârziat vreo 40 de minute, în gară la Constanţa am evitat vreo zece taximetrişti “independenţi”, m-am urcat într-unul galben care nu era de firmă şi mi-a luat dublu, iar la 12 eram în Gravity Park. Se spune că e cel mai mare skatepark din Europa de Est. Chiar pe malul lacului, în parc, aproape de o biserică înaltă din lemn, stil maramuraşean. GP are tot soiul de piste, turn de căţărare, teren accidentat pentru sărituri cu mountain bike, iar pe 5 septembrie, la festivalul “The Invincible Team” a avut  vreo 300 de concurenţi şi tot cam pe atâţia spectatori. La ora la care am ajuns nu era chiar cea mai bună lumină de pozat, mai ales cu film de 400 în aparat, însă am fotografiat în continuu 7-8 ore, e grozav să fotografiezi ce-ţi place fără restricţii. Finalele au început târziu, iar cei mai buni de la role şi BMX au fost senzaţionali, făceam fotografii cu gura căscată. Pe la 8 a căzut soarele, şi când nu a mai fost lumină mi-am băgat aparatul în geantă şi am chemat un taxi. Mâncasem o ciocolată , două mere şi un sandwich şi habar n-aveam unde o să dorm, aşa că nu am mai stat să văd festivitatea de premiere şi concertele. Mi-a părut rău că nu am putut sta în acelaşi loc cu riderii, am înţeles că pe la 1 noaptea scoseseră canapelele din camere în stradă şi jucau “jocuri de societate”. Eu m-am plimat vreo 2 ore cu picioarele prin mare, la 9 seara am văzut chiar pe ţărm, în Mamaia, un local foarte plăcut, scria mare în italiană “Pizza pe vatră”, eu eram hămesit, m-am apropiat şi am zis ospătăriţei “Săru mâna, se poate mânca la dv o pizza? ” “Da, se poate”, mi-a răspuns un pic înţepată “dar nu mai avem!”