Am trecut după amiază pe la Clubul Ţăranului, s-o pup pe Luiza Zan de ziua ei şi să fotografiez soundcheck-ul primului concert bucureştean al grupului AZZA. Ceea ce n-a mers pentru că nu era lumină deloc pe scenă, în schimb am glumit cu Luiza pe seama fotografiilor cu gypsy de pe pereţi, am întrebat-o care e ea şi mi-a arătat o bătrânică cu basma în curtea unei case. La primele repetiţii ale trupei, într-un club din Sibiu, Luiza îmi povestise despre rădăcinile ei gypsy, de care este mândră, iar eu sunt un mare fan al muzicii ţigăneşti şi lăutăreşti. Florin Barbu avea dreptate că atunci când spunea că se întâlneşte cu un amic în Sibiu şi stă cât e lumea la poveşti, dar în Bucureşti e total diferit. Abia ce am schimbat două vorbe, iar cu Eddie Neumann doar un salut formal. Apoi am plecat spre Polivalentă, pentru soundcheck-ul IRIS. Toată dihania de lumini de scenă pregătită pentru concert nu a intrat o clipă în priză, aşa că am făcut doar ceva fotografii cu Cristi luminat de camerele tv. Este întotdeauna plăcut să fiu în preajma lui. După patru ore în care nu a urcat pe scenă pentru că nu erau caburile şi celelalte gata, l-am întrebat dacă nu s-a săturat de timpul ăsta pierdut pe la probe. Mi-a zis că asta nu-i nimc, la probele de la Iris 30 a stat 9 ore! La un moment, dădea un interviu telefonic foarte lung, de vreo oră, şi o luase de nebun noaptea prin aeroport, pe piste, ăia îi tot dădeau semnale de avertizare, el tot vorbea şi până la urmă l-au pescuit cu  maşinuţă. I-a spus că primul meu concert Iris a fost tot la Polivalentă, pe 8 decembrie 1989, apoi mi-am dat seama că au trecut aproape 20 de ani de atunci şi m-am speriat. S-ar putea să iasă bine diseară la concert, au un ecran mare în spate, şi, ce-i mai important, pe scenă  vor fi doar ei, fără îngeraşi care coboară din tavan, actriţe care recită nonsensuri cu voce groasă afectată, soprane, etc.. Alte câteva fotografii de la interviul de săptămâna trecută, cu Nelu ţinând reprotofonul pentru Relu şi pentru Valter.