Trebuia să ne întâlnim vinerea trecută, soare, după amiază superbă pentru fotografii de copertă, dar s-a amânat pentru a doua zi. Am boscorodit toată ziua în barbă, era întunericos afară,  dar dacă nu se întâmpla aşa, probabil că nu ajungeam într-un loc atât de elegant şi de plăcut. Oricum, din cele 4-5 întâlniri foto cu Gianina, jumătate s-au întâmplat pe frig şi lumină slabă. Prima oară, în martie 2000, vânt, umezeală… De fiecare dată ochii şi atitudinea Gianinei au salvat situaţia. Acum i-a venit ideea să mergem pe terasa hotelului Residence, de lângă Mănăstirea Caşin. Încă din hol, fără să ştie că venim, ne-a luat pe sus un domn cu comportament şi haine de majordom cu stil, a pupat-o pe fată, s-a bucurat că o revede ( se mai văzuseră o singură dată, la inagurare, cu un an în urmă), ne-a dus pe terasa care teoretic era închisă publicului, ne-a trimis un ceai cald. Cred că-i plăcut să-ţi zâmbească oamenii sincer şi să te simpatizeze pe unde te-ai duce. Nici o umbră de falsitate, întotdeauna o plăcere să discuţi şi să o fotografiezi. Văzusem cu o seară înainte un film românesc nou, premiat cică pe afară, care m-a scos din sărite: două ore fără muzică, lumină, acţiune, vreo imagine mai acătării. Trebuia s-o întreb dacă sunt eu idiot şi n-am înţeles sau ce-i cu filmu ăla, mi-a zis că la fel s-a simţit şi ea şi m-am calmat. Nu reuşesc să înţeleg de ce regizorii de film nu o solicită, cred că s-ar descurca grozav, nu doar că are faţă de film, ci şi atitudine şi clasă. Băieţii ăştia habar n-au ce pierd. Am avut o părere de rău la plecare, mi-ar fi plăcut foarte mult să bag şi un film alb-negru, cred că s-ar fi potrivit. Coperta şi fotografiile color de interior au apărut în numărul actual al “Formulei AS”.