Nu, nu e o listă cu cele mai tari concerte ale lui 2009, nici nu am habar care ar fi acelea, ci o rememorare, cât se poate de subiectivă, a concertelor care mi-au fost cele mai dragi. A celor ce rămân în memoria afectivă, nu într-un top. Ar fi două de blues, in Hard Rock Cafe, unul de primăvară, unul de toamnă, unul cu un mustăcios pe care-l simpatizez de pe discuri foarte mult, şi alt mustăcios de care habar n-aveam, dar care mi-a căzut cu tronc imediat ce a urcat pe scenă cu perna în braţe, şi-a aşezat-o sub fund şi a început să cânte. Charlie Mussellwhite, respectiv Boo Boo Davis. Eric Sardinas a avut în iarnă un concert grozav de blues şi am văzut că este pe afişul festivalului de la Sighişoara, în februarie. La începutul lui septembrie, în doar câteva zile, s-au ţinut două concerte atât de diferite, dar care mi-au plăcut enorm. Nu-mi venea a crede că, la doar un an, Leonard Cohen va crea aceeaşi magie pe scenă, dar a făcut-o şi mai şi. Apoi Macy Gray a arătat care-i deliciul, nebunia, efervescenţa muzicii negre. La capitolul rock, Nazareth a început grozav dar sonorizarea defectuoasă le-a ruinat concertul, Placebo au avut un show impecabil, iar Motorhead au însemnat pentru mine o foarte plăcută surpriză, însă concertul ZZ TOP, una din trupele mele favorite, nu are rival, mi-a adus o mare bucurie. Dacă tot vorbim de Polivalentă, concertul de comeback Iris de pe 8 octombrie a avut o uriaşă încărcătură emoţională şi nu a făcut compromisuri: rock clasic. Singurul concert de care-mi amintesc în afara Bucureştiului s-a consumat la Gărâna, sub stele, în prima seară. Am ajuns, după vreo 14 ore de drum, la 11 noaptea, la timp pentru a prinde integral recitalul ireal Terje Rypdall. Câteva luni mai târziu, în noiembrie, la Sala Palatului, ascultându-i năuc pe Trilok Gurtu şi pe Jan Garbarek, mi-a fost clar că în 2009 n-o să mai pup vreun concert care să mă impresioneze. Începând de astăzi, pe site, la JAZZ-BLUES , apare albumul  nou Gurtu-Garbarek, , iar la ROCK, fotografiile 2009 cu Cohen şi albumul Macy Gray.