Când am ajuns în satul ăsta bulgăresc, pe la sfârşitul lui august, era cam slabă mişcarea. Vreo 20 de turişti, şi, din câte se arătau pe uliţe, cam tot atâţia localnici. Zona era spectaculoasă, cum te uitai în stânga şi-n dreapta, tot ţărmul era abrupt, colţuros, cu stânci înalte de-o sută de metri, m-am plimat cu orele şi numai de asta am dat. Mai greu cu bălăcitul, puteai intra în apă fie prin golfuleţul plin cu pietre, fie coborând vreo ditamai stânca, aşa că am găsit alt loc, mult mai blând, la câţiva kilometri depărtare pentru înotat.  Sirenuţele locuiau cu părinţii într-o rulotă pe marginea unui golfuleţ, pescuiau cu tata, căutau scoici, cu aerul unor naufragiaţi fericiţi.