Pe la jumătatea anilor 90, dacă mergeai în faţa scenei la un concert la Polivalentă, aveai toate şansele să ţi-o cam iei, mereu se găsea acolo un grup de punkişti dimenţi care nu aveau nici o treabă cu ce se cânta, ci cu împărţitul pumnilor şi picioarelor, la grămadă. Lucrurile astea s-au schimbat demult, iar în toamna asta am avut surpriza plăcută să văd că la Polivalentă se strânge cel mai mişto public de sală mare din Bucureşti. Probabil că zona de stat în picioare, fără scaune, “gazonul”, are multe de spus, cam aşa se trăieşte un concert rock. La Iris, sala a fost arhiplină, iar publicul a  trăit la maxim concertul, a cântat tot timpul într-o atmosferă pasională . La ZZ TOP s-a umplut cam jumătate din sală, factorul afectivitate nu a fost, bineînţeles, luat în calcul, oamenii au venit doar să asculte o trupă mare, nu una pe care o iubesc. Chiar şi aşa, după a patra piesă, “Pincushion”, am avut surpriza să aud sala strigând sacadat “Zizi Dop, Zizi Dop”, spectatorii s-au distrat, iar la sfârşit s-a chiuit până au revenit oamenii pe scenă. Nimic din atmosfera politicoasă şi plicticoasă de la Sala Palatului. La un moment, Billy F. a zis “aţi văzut chestia asta?” şi a arătat înspre public. Un tip din primele rânduri venise cu o barbă blonzie, lungă, lungă,  de plastic, cu ochelari de soare şi a căpătat o piesă dedicatie specială. Ce m-a deranjat este că, deşi am stat până la sfârşit, nu am aflat care dintre bărboşi este Zizi Dop ăsta. Aveţi aici câteva fotografii cu publicul de la Iris şi prima fotografie din seria cu ZZ TOP.