Iată-mă, aşadar, în marele târg de joi din Dărmăneşti, printre sute de români şi ţigani care cumpărau şi vindeau găini, porci, fructe, mobilă, pălării folosite, haine chinezeşti, bice, fuste gypsy la 2 milioane…Aveam aparatul atârnat de gât, oarecum camuflat de geantă,  nu l-am pus odată la ochi dar chiar şi aşa tot mă simţeam ca un aborigen australian invitat la întâlnirea anulă a vânzătorilor ambulanţi de enciclopedii din Bârlad. O ţigancă cu fuste, basma, cercei şi tot tacâmul s-a întors după mine, s-a uitat lung şi a zis ceva de genul ” da de ce eşti îmbrăcat aşa, ai ceva cu capu?” Eram îmbrăcat cât se poate de normal, atâta doar că aveam o bandană pe cap. Am dat-o jos, încercând fără succes să nu atrag priviri şi am tot dat târcolae vreo 40 de minute unei căruţe de lângă râu, la 50 de metri de târg, unde o ţigăncuşă rămăsese să stea cu fraţii mai mici, aşteptând părinţii. De departe nu avea nici un sens să fotografiez, aşa că în cele din urmă m-am apropiat, am mers la apă, m-am prefăcut că pozez râul, pietrele, caracatiţele invizibile,etc, şi când am avut impresia că am intrat în peisaj, m-am îndreptat spre căruţă, şi jap-jap, i-am tras fetei două fotografii. Nu ştiu dacă s-a prins sau nu, a rămas la fel de senină. A ieşit o fotografie clară şi una neclară, însă amândouă îmi plac la fel de mult, nu-mi vine să mă hotărăsc la una din ele. Vouă?