Am scanat de curând câteva filme dintr-un plic pe care scria 2003 şi am dat peste fotografia asta. Am mai fost de câteva ori în Cazanele Dunării, însă atunci, prin martie-aprilie, am urcat de la Dubova undeva într-un sătuc pe muntele de deasupra . Am nimerit la o gospodărie, oamenii s-au bucurat să ne vadă, şi cumva ne-au arătat grajdul în care era o grămadă de iezi. Am găsit şi câteva fotografii cu colegul meu Horia în genunchi, fotografiind iezii la câţiva centrimetri de bot, probabil cu un obiectiv wide. Fotografia asta îmi place de departe cel mai mult, este penultima din cele făcute în grajd, când toată lumea ieşise şi rămăsesem doar eu cu puştiul. Nu am mai stat mult şi am pornit cu dihania de teren a lui Horia pe coclauri. Peste câteva luni am plecat cu acelaşi Landcruiser alb spre Maramureş. La miezul nopţii, 12 ore de la start, s-a spart un cauciuc, habar n-aveam unde eram, nu era semnal la telefon, nu aveam rezervă şi nici pompă. Dar aveam bicicleta mea în portbagaj. Aşa că umflam ditamai roata de tractor cu pompiţa de bicicletă, mergeam 10 minute, se desumfla, opream, umflam din nou şi tot aşa. Am ajuns pe la 2-3 dimineaţa în Hoteni, dar a fost amuzant. Mă rog, poate mai mult a doua zi decât atunci.