Printr-a zecea chiuleam cu colegul meu de bancă, stătea la o aruncătură de băţ de liceu, avea acasă un pick-up şi un disc cu un ochi mare, desenat, pe care scris IRIS. Era o emoţie nouă, un val de adrenalină pe care-l simţeam când puneam acul pe disc şi începeau să bubuie boxele, chitările, vocea lui Cristi. Un amic de-al nostru, care era prieten cu băieţii mai mari din trupa liceului, ne-a spus că trebuie neapărat să mergem la concertul cu Iris de la Polivalentă, pentru că ştia, din surse sigure, că va fi ultimul concert Iris. Din totdeauna. Ăsta a fost primul meu concert rock, pe 8 decembrie 1989. Mai fusesem odată la Polivalentă, cu ai mei, la concertul lui Vasil Naidenov, marea vedetă a bulgarilor, dar acum era vorba de ROCK şi eram cu băieţii, departe de casă, cu mii de oameni în jur, cu plete, cu ţinte, geci de piele, mă uitam la ei ca la nişte eroi mitologici. Am stat undeva sus, pe scaune, mi se părea uriaşă sala, cam cum avea să mi se pară, zece ani mai târziu, Stadionul Olimpic din Atena. Colegul meu n-a avut nimic mai deştept să facă decât să-şi aprindă o ţigară, l-au umflat miliţienii, au sunat acasă după părinţi, i-au stricat toată distracţia. Ce-mi mai amintesc de la concertul cu vreo patru trupe, e că m-a impresionat mai tare decât Iris o trupă pe care nu o ştiam: Celelalte Cuvinte. Iată câteva fotografii cu Celelalte Cuvinte ( Palatul Copiilor, 2008) şi Iris ( Teatrul Naţional, 2008). Pe 14 şi 21 decembrie se va ţine la Naţional ce-a de-a treia serie a concertelor de sfârşit de an cu Iris.