Ieri am mers mai devreme la Bestfest încercând să-mi dau seama care-i treaba cu festivalul ăsta, dacă are un soi de spirit al său, o personalitate. N-am înţeles mare lucru din primele două zile, nu mi-a fost bine, m-am concentrat doar la fotografii, hăituit peste tot de sunetul teribil de agresiv de la scenele mari, care m-a obosit serios . Nu aveai unde te ascunde, iar corturile şi scenele mici încercau să compenseze, să dea şi acolo muzica la maxim, era năucitor. Plus că în seara a doua, parcă oriunde mergeai dădeai de acea chestie denumită “muzică electronică”, un soi de ritmuri mixate de un computer şef pentru o petrecere aniversară a unui storcăror de fructe şi a a altor roboţi de bucătărie, la care ar putea nimeri şi o gaşcă de laptopuri şi in computer de bord Suzuki. Oricum, mi-a plăcut la Bestfest, am înţeles cum stă treaba, şi mi-a plăcut şi atitudinea organizatorilor, care şi-au asumat şi şi-au reparat greşeala din prima zi. Atunci Butterflies In My Stomach, o trupă fâşneaţă, luminoasă, pe care voiam să o ascult mai demult, nu s-au auzit mai deloc pe o scenă mică printre rafalele de sunete venite de la concertul OCS de pe scena mare. Duminică seară ei au putut concerta în linişte, în faţa fanilor, într-o atmosferă foarte plăcută. Iată şi câteva fotografii. Pentru altele, pe siteul www.bestmusic.ro , găseşti galerii foarte bune realizate de Tiberiu Crişan.

PS: Greşeală nasoală a subsemnatului. Formaţia ce a cântat duminică seara nu a fost BIF, ci Tiptil, cu acelaşi basist, Bujor, iar fotografiile tot cu ei sunt. Scuze!