Asta mi-a plăcut la nebunie: o trupă de hard rock care revine pe scenă în faţa fanilor înfierbântaţi care tropăie, strigă, şi prima piesă pe care o cântă este…o baladă country. Nazareth în concert la Hard Rock Cafe, acum o lună. Oamenii habar n-aveau ce-i cu cântecul ăsta, dar suna atât de bine cu vocea hârjâită a lui Dan Mc Cafferty, parcă era din repertoriu lor. Îmi place asta la o trupă, să cânte ce au ei chef, , fără să le pese neapărat ce aşteaptă publicul. “The Long Black Veil” a fost scris în 1959 de Danny Dill şi Maryjohn Wilkin şi făcut celebru vreo zece ani mai târziu de Johnny Cash. Eu o ştiu din varianta The Band, din filmul “The Last Waltz”. Un tip, confundat cu un criminal, preferă să tacă şi să fie executat decât să spună că în noaptea cu pricina fusese “in the arms of my best friend`s wife”. Mi se spusese că vor fi doar două piese la bis şi când am auzit “Razamanaz” mi-am zis “wow, ce tari sunt bătrâneii, or să plece fără să cânte Love Hurts!”. Dar n-a fost să fie aşa.