Am trecut pe lângă ei, m-am uitat lung, și m-am întors după zece metri. Nu aveam unde să mă ascund. Le-am spus că aș vrea să le fac o fotografie, însă doar la mâini. S-au uitat năuci la mine, așa că am mai încercat odată. “Și cum să stăm?”, au întrebat stingeriți. “Exact așa cum sunteți acum”. Nu cred că au înțeles ce vreau să fac, dar au fost drăguți, eu am tras un cadru și mi-am văzut de drum.