Cel mai recent l-am văzut pe ticălosul ăsta bătrân la Râșnov, în vara asta. Pe ecranul cinematografului Amza Pellea din Râșnov, mai precis. Festivalul filmului istoric a avut în program două filme cu Stones, un documentar excelent, Crossfire Hurricane și Shine A Light, filmul lui Scorsese care nu ajunsese pe ecranele din România. Finalul primei părți îi aparține lui Keith Richards, care cântă cu vocea Silver and Gold și Connexion. După asta voiam să ies din sală, așa că eram în picioare, lângă ușă. În sală, vreo 15 rătăciți, care priveau serioși, la 12 ziua. Pe ultimul rând, două doamne, despre care nu te-ai fi gândit că ascultă rock, savurau momentul ca într-o sală de concert. Pe Silver and Gold, Keith Richards se alintă cu tot felul de gesturi, miorlăie, iar doamnele astea erau topite, de parcă erau la doi metri de scenă, comentau cu drag, îl încurajau pe cel de pe ecran . Iar la finalul piesei, au aplaudat! I-ar fi plăcut să vadă asta și domnului care împlinește astăzi 70 de anișori, domnul care scrie în Life, autobiografia sa, că ăl mai important lucru pe care și-l dorește de la cântecele lui este să ajungă la inima oamenilor, să-i atingă cumva.