Fotografia este făcută la Pelişor, în primul week-end din noiembrie, la capătul unei vizite de două zile în casele parohiale pe care Ioana Crăciunescu le-a renovat cu o abnegaţie, cu o muncă titanică greu de înţeles. După doar o săptămână, ne-am reîntâlnit în Sibiu, unde-şi serba ziua de naştere alături de trupa spectacolului “Electra”. Ziua de naştere a fost aşa: o petrecere la Sibiu, una la Bulbucata, a doua zi, şi una peste două zile, la Paris. Cam ăsta-i stilul, prima oară când am vorbit pe anul ăsta era într-un tren ce venea de la Mediaş, a doua zi trebuia să ajungă la Paris şi apoi în Bretania, pentru un spectacol. Vorbim despre ţiganii secolului XXI…Într-una din camerele casei de la Bulbucata, unde am ajuns prima oară în ultima zi a lui octombrie, pe o noptieră stă cuminte o fotografie făcută de Mihai Oroveanu,pe când I.C.avea vreo 20 de ani, ca o prinţesă, pe un jilţ, semăna cu Jessica Lange în King Kong. Ne-am uitat pe fotografii vechi şi deodată a apărut în album afişul unuia dintre filmele mele româneşti preferate, “La capătul liniei”, cu trei roluri grozave făcute de Ioana Crăciunescu, de Mircea Albulescu şi de Dan Condurache. Credeam că actorii au cele mai bune condiţii, sunt trataţi regeşte că să-şi facă treaba…Filmau 14 ore pe zi, în ger, încăperi neîncălzite, se schimbau şi se spălau în spatele unui paravan, cu apă rece, apoi noaptea în prindea într-un hotel cu camere bocnă…